Yoga?

M-am gândit mult în ultima vreme la seminificaţia cuvântului yoga. Rădăcina sanscrită de la care provine (cum o arată de exemplu Eliade în „Yoga. Nemurire şi Libertate”) este yuj care înseamnă a „uni” (sunt mai multe semnificaţii dar în cele din urmă toate se pot reduce la această unificare). Am realizat că în fapt viaţa, chiar aici în corp, este lipsită de această unitate către care ar vrea să mă îndrepte yoga. Mintea, corpul, emoţiile par să existe independent şi separat, întâlnindu-se în rare momente, în existenţa de zi cu zi, pentru a fi într-un deplin acord. În acelaşi timp însă am constatat că experienţa zilnică pe care o susţine de exemplu practica āsana-elor generează o obişnuinţă a prezenţei în corp. Mintea devine mai atentă la poziţia corpului şi la senzaţiile pe care acesta le transmite înainte ca ele să devină acute.

Există o interdependenţă între minte, corp, sentimente, emoţii. Fiecare se reflectă în celelalte iar yoga porneşte de la cea mai controlabilă verigă a acestui lanţ: corpul fizic. „Postura”, deşi aparent este o poziţie a corpului, „forţat” să rămână nemişcat pentru o perioadă de timp, implică în mod necesar o participare a noastră ca întreg pentru a deveni eficientă. Prin urmare este nevoie de participarea minţii prin atenţie şi concentrare şi chiar de o prezenţă emoţională care să îmbrace forma pe care corpul o adoptă.

Yoga lui Patañjali începe de la stoparea „fluctuaţiilor mentale” (nu ştiu dacă este cea mai fericită traducere, dar este bună cel puţin din perspectiva metaforei). În acel proces de unificare pe care yoga îl face posibil, mintea reflectă realitatea, o oglindeşte fără însă să o deformeze. Adesea imaginea unui lac de munte liniştit este folosită pentru a ilustra această stare. Iar cerul care se reflectă în apa limpede este lumea. Dacă pe suprafaţa lacului apar „valuri” (ori „fluctuaţii”) mintea va distorsiona realitatea. Prin urmare stoparea „fluctuaţiilor” nu semnifică încetarea funcţionării minţii ci mai curând împiedicarea „deformării” realităţii pe care reacţia minţii în faţa percepţiei o produce.