Asana

În occident este emblematică pentru yoga postura de meditaţie, acea poziţie cu picioarele încrucişate, cu mâinile realizând anumite gesturi, cu ochii închişi şi faţa senină. Deşi pot să fie dificile la început, posturile de meditaţie sunt un real ajutor pentru liniştirea minţii şi interiorizare. Există mai multe āsana clasice de meditaţie şi în cele ce urmează le vom expune în ordinea aproximativă a uşurinţei lor. În majoriteatea cazurilor se recomandă să avem o pernă de meditaţie care să ne ajute să menţinem spatele drept, însă e bine să avem la îndemână încă câteva perne mai mici de care să ne ajutăm în cazul în care mobilitatea nu ne permite realizarea unei posturi. Prin practică, fiecare îşi poate alege postura favorită sau chiar 2-3 pe care le poate schimba atunci când practică meditaţia o perioadă mai lungă de timp. În cazul în care aceste posturi sunt prea dificile şi genunchii se împotrivesc cu îndârjire, putem folosi un scaun, cel mai bine fără spătar.

Postura birmaneză

Este probabil una din cele mai uşoare posturi de meditaţie şi poate fi folosită şi ca o modalitate de a ne relaxa puţin în cazul în care medităm în una din posturile mai dificile. Picioarele sunt îndoite şi aşezate amândouă cu gleznele pe sol. E bine să stăm pe o pătură suficient de moale încât să nu resimţim prea tare contactul cu solul. În cazul în care genunchii nu ajung pe sol, ne putem folosi de perne pentru a-i sprijini.

Sukhāsana

Mai este numită şi ”postura plăcută” sau ”a sta turceşte”. În general este una din posturile cele mai comode şi de aceea preferată în occident. Cu toate acestea în această postură amorţesc adesea picioarele destul de tare şi trebuie practicată cu grijă. Gamba piciorului este aşezată pe laba piciorului opus, picioarele fiind astfel încrucişate. Şi în cazul acestei posturi ne putem ajuta de perne plasate sub genunchi pentru a-i sprijini şi de un prosop moale pe piciorul aflat în faţă, pe care presiunea va fi mai mare. Mai ales în cazul acestei posturi va trebui să avem grijă ca spatele să fie drept, ea tentând poate mai mult ca celelalte posturi la curbarea coloanei. O pernă aşezată sub şezut va rezolva această problemă.

Svastikāsana

Numele acestei posturi poate că evocă lucruri neplăcute, nazism şi război, însă în India svastika este un simbol al prosperităţii, folosit de milenii pe templele de acolo. Cel mai adesea e asociată cu Ganesha, zeul cu cap de elefant al depăşirii tuturor obstacolelor, invocat adesea la începutul acţiunilor, pentru succes. Postura este relativ uşor de realizat, laba fiecărui picior fiind plasată în pliul dintre gamba şi coapsa piciorului opus. Nu îndesaţi prea tare laba piciorului deoarece, deşi la început presiunea dintre gambă şi coapsă poate să nu pară aşa de mare, în timp poate conduce la amorţeală şi la senzaţii neplăcute.

Siddhāsana

”Postura perfectă” e una din cele mai faimoase āsana de meditaţie, fiind inclusă în majoritatea tratatelor yoghine. Specific în acest caz este călcâiul stâng plasat în zona perineului (zona dintre anus si organele sexuale). Şi în cazul acestei posturi e necesară o mică pernă sub fese pentru ca să fie diminuată presiunea pe călcâi. Piciorul drept se aşează cu călcâiul deasupra călcâiului stâng. E important să realizăm cu grijă această postură, deşi ea poate fi menţiunută cu ceva mai multă uşurinţă un timp mai lung, zona perineului amorţeşte semnificativ şi se spune că poate da impotenţă (sau mai plastic spus, dorinţa sexuală este sublimată şi yoghinul nu mai simte atracţia faţă de femei, ori de bărbaţi dacă e vorba de o yoghini).

Ardha Padmāsana

Este aşa numita ”jumătate de lotus”, o variantă ceva mai uşoară a faimoasei posturi de mediţatie. Se îndoaie mai întâi un picior, aducându-l cât mai aproape de trunchi şi apoi celălalt picior e plasat pe coapsa opusă. E bine ca zona gleznei să fie cât mai apropiată de o zonă de sprijin, pentru a nu forţa articulaţia. Tensiunea din acea zonă tinde să devindă foarte dureroasă pe măsură ce trece timpul. De asemenea sub genunchiul piciorului aflat deasupra se poate pune o pernă pentru a nu forţa articulaţia genunchiului. Practicată regulat şi alternând piciorul aflat deasupra, ea constituie o bună pregătire pentru realizarea posturii lotusului.

Padmāsana

Postura lotusului e probabil cea mai faimoasă postură de meditaţie şi pe bună dreptate. Cel puţin pentru mine, modul în care mi se ”aşează” mintea când realizez această postură e mult mai bun decât în cazul tuturor celorlalte. Mintea este mai limpede, mai atentă şi se concentrează mult mai uşor. Totuşi e una din posturile dificile şi pentru mulţi este aproape imposibil să o realizeze. Acum 20 şi ceva de ani, când am încercat-o prima dată, puteam sta 2-3 secunde şi asta cu o durere atroce în genunchi. Nu recomand nimănui să facă asta, pericolele fiind destul de mari şi o rupere de ligamente sau chiar şi numai o întindere este extrem de neplăcută, ca să nu mai vorbim de posibilitatea dislocării genunchilor. Ceea ce nu ştiam atunci, este că articulaţia genunchiului este asemenea unei balamale şi din acest motiv a forţa piciorul să se rotească din genunchi pentru padmāsana nu este deloc o idee bună. Mobilitatea în cazul acestei posturi trebuie să provină din articulaţia coxo-femurală, articulaţia care permite în fapt această rotaţie. Prin urmare, dacă vrem să reuşim să facem această postură, va trebui să mărim mobilitatea acestei încheieturi (coxo-femurale) şi să nu forţăm genunchii. Practic, aşezăm mai întâi laba unui picior pe coapsa opusă şi apoi laba celuilalt picior pe coapsa piciorului opus. Rezultă o postură foarte stabilă şi fermă, care poate fi folosită apoi fie pentru meditaţie fie pentru tehnicile respiratorii fără teama că pierderea conştiinţei corpului fizic (care nu este un leşin ci mai degrabă o ”uitare” a modului în care e aşezat corpul) ar putea conduce la accidente.

Vajrāsana

Postura de diamant e oarecum diferită de restul posturilor prezenteate prin faptul că aici picioarele nu mai sunt încrucişate. Stăm în genunchi cu şezutul plasat între călcâie. Pentru a fi realizată cu mai multă uşurinţă, o pernă plasată sub şezut poate fi de foarte mult ajutor. În cazul acestei posturi spatele se aşează automat aproape în cea mai bună poziţie şi postura poate fi realizată cu uşurinţă (mai ales folosind perna) de majoritatea celor care practică meditaţia. Şi în cazul acestei posturi trebuie să fim atenţi la amorţeala membrelor. În cazul în care apare, o vom realiza cu grijă şi pe perioade mai mici de timp.