yoga, yoga sūtra

Samadhipada – sutra 34


Această sutra este prima dintr-o serie de metode de liniștire a minții care pot fi practicate împreună cu cele 4 calități divine. Prima dintre ele implică respirația și este una dintre metodele cele mai răspândite de transformare a minții pentru meditație.

Samādhipādaḥ

Capitolul despre extazul mistic yoghin

Sūtra 34

pracchardana-vidhāraṇābhyām vā prāṇasya

Pracchardana – expirație, expuzare

Vidhāraṇābhyām – pauză, retenție

– sau

Prāṇasya – respirație, forța vieții

Sau prin expirație și retenția suflului [mintea poate fi liniștită]

Comentariul lui Vyasa

Expulzarea aerului din interior (din abdomen) pe nări printr-un efort special se numește ”expirație”. ”Retenția” este controlul respirației. Prin aceste două mijloace se poate de asemenea atinge liniștea minții.

Comentariu

Această sutra marchează începutul descrierii câtorva tehnici (sutrele de la 34 la 39) menite să aducă liniștea minții. Pentru unii comentatori acestea sunt alternative la cultivarea calităților divine (brahmavihara, descrise în sutra precedentă) iar pentru alții ele sunt modalități de a stabiliza experiența atinsă prin yoga. Indiferent cum este văzută modalitatea descrisă în sutra, ea are ca efect suspendarea poveștii interioare și a ”vârtejurilor” minții fiind de aceea folosită adesea în tradițiile meditative ale lumii.

O parte din efectul acestei modalități (focalizarea pe expirație și retenția pe vid) decurge din fiziologia respirației. În organism există un echilibru dinamic între oxigen și dioxid de carbon. Practic sângele (sistemul circulator) preia oxigenul din plămâni, îl duce către celule și apoi se întoarce cu dioxid de carbon. Atunci când organismul funcționează normal, cele două gaze sunt într-un oarecare echilibru. Când facem efort nevoia de oxigen crește și de aceea respirăm mai rapid în timp ce ritmul cardiac, ritmul cu care sângele este circulat prin organism, crește și el. Însă atunci este posibil ca organismul să nu țină pasul cu nevoia de oxigen și crește cantitatea de dioxid de carbon din organism ceea ce conduce și la senzația de oboseală (care nu este generată doar de asta, însă este un factor) care spune că organismul nu poate susține efortul respectiv. Mușchii trec atunci la arderi anaerobe (funcționează fără oxigen), se produce acidul lactic și apare febra musculară. 

O altă situație de dezechilibru către dioxidul de carbon este momentul în care nu avem suficient oxigen ori sângele este intoxicat de monoxid de carbon (cu alte cuvinte nu avem suficient oxigen în sânge). În aceste situații apare somnolența pe măsură ce funcțiile corporale își reduc activitatea pentru a păstra oxigenul pentru sistemele vitale.

Ce se deduce din aceste procese fiziologice este că atunci când organismul are la dispoziție mai puțin oxigen apare tendința de a se relaxa și a trece către o stare de somnolență. Însă este un echilibru delicat și asupra căruia este bine să nu se intervină brutal. 

Un alt element care ne poate interesa în ceea ce privește expirația este faptul că multe dintre lucrurile pe care le facem pentru a ne relaxa și elibera de diferite tensiuni implică expirația. Căscatul, oftatul și chiar strănutul sunt diferite forme de a ne expira grijile și tensiunile. 

Ceea ce se deduce din toate aceste lucruri este faptul că accentuând puțin expirația și realizând pauze respiratorii la sfârșitul acesteia conduce la o relaxare atât a corpului cât și a minții. De aceea în tehnicile de pranayama se indică adesea un procent de 1 la 2 între inspirație și expirație, adică expirația să fie de 2 ori mai lungă decât inspirația. Pentru a menține însă un ritm confortabil este bine să se modifice lent această proporție iar eventualele retenții pe ”vid” să fie scurte și lipsite de efort. În acest fel se poate ajunge gradat la o stare meditativă atât prin ”efectul fiziologic” cât și prin atenția la respirație.

O indicație pe care o face Vyasa în comentariul său ne duce însă cu gândul și la alte tehnici yoghine. El menționează expulzarea aerului ”abdominal” și realizarea unui efort special. Aceasta pare a fi o trimitere la Uddiyana Bandha, retracția abdominală, una dintre metodele faimoase în hatha yoga, prezentă aproape în toate tratatele de yoga. Alții înlocuiesc ideea de ”efort” cu un ”sunet” anume care din nou este o trimitere către diferitele tehnici de pranayama care sunt însoțite de sunete specifice (ujjayi pranayama sau chiar bhramari).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s