meditaţie, yoga

Postura de meditaţie (III)


Mudra – modul în care ţinem mâinile

Un lucru pe care l-aţi observat probabil în reprezentările yoghinilor care meditează este modul în care îşi ţin mâinile. Fiecare din aceste gesturi (numite în sanscrită mudra) are importanţa lui şi poate fi un ajutor în diferitele etape ale meditaţiei. Când suntem obosiţi, agitaţi, inerţi, fără aspiraţie, toate aceste moduri de a ne aşeza mâinile acţionează într-un fel aparte, făcându-ne să depăşim obstacolele întâlnite în cale experienţei meditative.

Degetele sunt asociate tradiţional primelor 5 cakra, fie în ordine crescătoare (degetul mare fiind corespunzător lui mūlādhāra şi apoi în ordine până la degetul mic, corsepunzător lui viśuddha) fie într-o altă asociere (în care degetul mare corespunde lui maṇipūra, arătătorul lui anāhata, mijlociul lui viṣuddha, inelarul lui mūlādhara şi degetul mic lui svādhiṣṭāna). De asemnea în acupunctură, degetele sunt punctele extreme ale mai multor meridiane, având astfel o importanţă aparte în reglarea proceselor interioare atât ale corpului fizic cât şi ale celor mai subtile.

Experimentarea lor în diferitele situaţii ne va oferi posibilitatea să ne apropiem mult mai repede de liniştea minţii şi totodată se vor putea constitui în barometre ale stării noastre interioare.

Jnana mudra (jñāna mudra)

Este o mudra foarte cunoscută, jñāna însemnând cunoaştere. Gestul cunoaşterii se realizează unind arătătorul cu degetul mare, unghia arătătorului fiind plasată sub prima falangă a degetului mare (pornind de la vârful acestuia). Cele două degete formează un cerc aproximativ (asemănător cu OK-ul). Celelalte degete sunt relaxate şi uşor întinse. Se practică în două variante, în funcţie de nevoia de moment a celui care meditează. Dacă ne simţim contractaţi, închişi interior, însinguraţi, izolaţi, atunci vom face mudra cu palmele în sus pe genunchi. Acest gest va crea deschidere, expansiune, acceptare.

Dacă însă ne simţim agitaţi, cu capul în nori, visători, asaltaţi de imaginile interioare, mudra va fi făcută cu palmele în jos pe genunchi. Acest gest va trezi în noi o senzaţie de stabilitate, de prezenţă, de fermitate interioară.

Este bine ca mâinile să fie sprijinite pe genunchi astfel încât să nu fie nevoie de un efort pentru a le susţine greutatea. Braţele se vor relaxa gradat şi ne va fi astfel uşor să ne orientăm atenţia în interior, fără a fi nevoiţi să le rearanjăm continuu.

Dhyāna mudra

Un alt gest foarte cunoscut, ilustrat de multe din statuile care îl repezintă pe Buddha în meditaţie. Este mudra folosită în zen şi al cărei nume este sinonim cu meditaţia. Mâinile sunt aşezate în poată, palma stângă deasupra celei drepte. Practic se suprapun doar degetele, vârful degetului mijlociu stâng ajungând aproape de ultima falangă a degetului mijlociu drept. Cele două palme suprapuse formează aproximativ o linie dreaptă şi paralelă cu solul. Degetele mari ale celor două mâini se ating uşor şi la rândul lor sunt paralele cu solul şi cu palmele. Între degetele mari şi palme este un spaţiu oval.

Această mudra poate fi un bun indicator al stării interioare. Dacă suntem contractaţi, încrâncenaţi, agitaţi, obsedaţi de un gând lăuntric, cele două degete mari vor fi apăsate foarte tare unul de altul, în unele cazuri aproape dureros. Dacă însă mintea ne zboară, suntem obosiţi, adormim sau visăm, degetele mari nu mai sunt în contact unul cu altul. Verificând interior, periodic, modul în care simţim cele două degete mari, putem să ne readucem în clipa prezentă şi să ne relaxăm, pentru a permite minţii să se liniştească. Este o mudra care ne ajută foarte mult în meditaţie, susţinând liniştea, claritatea şi detaşarea minţii.

Kshepana mudra (kṣepaṇa mudra)

În limba sanscrită, kṣepaṇa înseamnă a arunca, a deplasa, a turna şi chiar a renunţa. Este un gest al detaşării şi ne permite să ne izolăm de tot ceea ce ne perturbă sau ne împiedică să ne liniştim mintea. Totodată imprimă o anumită fermitate interioară, un vector lăuntric pe care mintea se poate plia. Ori de câte ori simţim nevoia de a ne aduna gândurile, de a le imprima o direcţie, de a renunţa la toate obsesiile lăuntrice care ne disipă energia mentală, kṣepaṇa mudra ne poate fi de un real ajutor. Degetele sunt împletite în timp ce arătătoarele rămân întinse. Degetele mari se aşează fiecare în pliul făcut de arătătorul şi degetul mare al mâinii opuse. Cele două mâini se aşează în poală sau uneori în dreptul pieptului.

Anjali mudra (añjali mudra)

Este un gest universal de reverenţă şi rugăciune, care deschide inima şi măreşte aspiraţia lăuntrică de a cunoaşte ceea ce este dincolo de aparenţe. Este un gest mai dificil de păstrat într-o meditaţie lungă, dar pe perioade scurte poate oferi un impuls interior spre deschidere şi căldură emoţională mai ales în perioadele mai aride interior, în care ne este greu să găsim un motiv pentru a medita. Este o mudra care oferă minţii pe cale să se liniştească un suport emoţional, o senzaţie de unitate şi întregire interioară.

Palmele se unesc între ele şi coatele rămân lipite de trunchi. Degetele mari au vârfurile plasate în scobitura gâtului.

Uttarābodhi mudra

Mudra conştiinţei superioare sau a iluminării, este un gest care interior creează o senzaţie de ascensiune, de elevare, de înălţare. Ea pare să facă legătură între inimă şi minte, între emoţii şi gânduri printr-o stare de fluiditate interioară, de unificare. Degetele mari sunt aşezate ferm în plexul solar în timp ce arătătoarele se apropie de scobitura gâtului. Este un gest care creează o anumită intensitate lăuntrică, necesară mai ales în momentele de interţie, lene sau somnolenţă.

1 gând despre „Postura de meditaţie (III)”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s