Cât, când, ce, de câte ori să practic yoga?


Într-un articol trecut povesteam despre o întrebare frecventă, adresată de cei care încep să mediteze (Cât timp?), iar răspunsul era destul de nuanțat pentru că nu există o rețetă universală. Desigur, este bine să medităm regulat și să medităm o perioadă de cel puțin 20 de minute când ne așezăm pentru asta, însă dacă timpul nu ne permite, oricât de puțin este mai mult decât deloc.

Problema devine însă mai complexă pentru practica posturală, pentru exersarea tehnicilor de respirație, pentru haṭha yoga cu toată multitudinea ei de procedee. O să încerc să răspund pe rând la acele întrebări pentru a vă ajuta să vă compuneți o practică care să vă permită să progresați și să vă bucurați de efectele efortului făcut.

Cât?

Prima întrebare este desigur: ”cât timp ar trebui să dureze practica?” iar răspunsul scurt ar fi: ”cât de mult puteți și vă simțiți bine!” Timpul este problema pe care o au toți cei care sunt ocupați și care sunt copleșiți de multitudinea lucrurilor pe care trebuie să le rezolve. Stresul în general dă naștere unei senzații de compresie temporală, acea senzație că nu avem timp. Chiar dacă nu facem nimic, mintea ne este atât de preocupată de diferitele teme avute în lucru, încât nu putem să inițiem o activitate nouă. Iar dacă tot este să avem un timp al nostru, de multe ori preferăm să citim, să ne plimbăm, sau să vedem un film (ori chiar să vegetăm la televizor). De unde să mai găsim timp și pentru yoga? Iar dacă este să ne facem timp pentru ea, cât ar trebui să fie acesta?

Răspunsul este influențat de mai mulți factori la care ar fi bine să ne gândim. Din păcate, la începutul practicii, yoga este văzută ca un efort, ca o muncă pe care trebuie să o facem pentru a obține anumite beneficii. Seamănă puțin cu mersul la servici, dar în loc de bani primim un „bine” pe care nu reușim întotdeauna să îl cuantificăm cu exactitate. Probabil că, dacă am fi plătiți, am face yoga zilnic, chiar câteva ore. În timp însă, practica devine mai mult o experiență, un mod de a fi în liniște și relaxare o perioadă de timp. Ea poate să devină un refugiu după orele de muncă sau după alte activități stresante, o perioadă de reîncărcare a bateriilor, de ”tragere a sufletului” fiind astfel un timp de relaxare și regenerare. În cele din urmă ea va deveni un mod de a fi clipă de clipă, când mergem, când muncim, când ne relaxăm. Ea nu va mai fi o practică legată de un timp și un loc anume. Până atunci însă…

O practică minimă, care să aibă efecte în timp, ar fi de aproximativ o oră pe zi, în care să includeți posturi și tehnici de respirație (meditația este separat de această practică, însemnând încă un minim de 20 de minute). Este un minim ideal, dar cu siguranță, dacă ne gândim într-o zi aglomerată că vom sta să facem yoga timp de o oră, ni se pare imposibil. O soluție, nu tocmai optimă, este să împărțim această practică în mai multe fragmente. Puțină dimineața, după ce ne-am trezit și am făcut purificările de dimineață, puțină seara, poate chiar după ce ne-am decis că am încheiat ziua de muncă și urmează relaxarea (sau treburile casnice).  De asemenea, mai ales dacă avem o muncă statică, la birou (și probabil majoritatea celor care citesc aceste rânduri au o astfel de muncă), putem integra pe parcursul zilei câteva minute de practică pentru a ne dezmorți și îndrepta spatele. Uḍḍiyāna Bandha este o altă practică relativ simplu de realizat la birou, având însă grijă să nu exagerăm și, bineînțeles, să nu speriem colegii.

Un mod relativ ușor de a integra practica regulată este să participăm la întâlnirile organizate regulat de diferitele școli de yoga (vă invit să vedeți programul școlii noastre aici).

Când?

Textele yoghine menționează ca perioadă optimă dimineața și seara, răsăritul și apusul. Spiritual, sunt perioadele de echilibru dintre noapte și zi, fiind astfel favorabile practicii spirituale. Este importantă integrarea în ritmurile naturii și din acest motiv se mai recomandă păstrarea aceleași ore de practică în fiecare zi, dacă este posibil.  Mai există desigur și indicațiile legate de masă de care trebuie să ținem cont atunci când ne stabilim programul, încercând să nu practicăm imediat după ce am mâncat (deși există și aici posturi care se pot practica imediat după masă, îmbunătățind digestia, vajrāsana fiind un astfel de exemplu).

Pe de altă parte putem integra posturi, metode de concentrare, ritmarea respirației și pe parcursul zilei, pentru a face o mică pauză în activitățile zilnice, pentru a fi mai prezenți, pentru a ne regenera și reface legătura cu ceea ce este bine în viața noastră. Chiar dacă nu e bine să facem o obsesie din asta, integrarea practicii în activitățile zilnice ne va centra viața în jurul a ceva frumos, spiritual, aproape de sufletul nostru.

Ca și în celelalte situații, aceste sfaturi nu ar trebui să reprezinte un impediment sau o constrângere. Ele reprezintă doar un optim către care să ne dorim să ajungem, însă a practica, chiar și puțin, chiar și la ore aleatoare (când avem ”chef”) este mai mult decât a nu practica deloc. Structura și disciplina pe care o practică regulată  le generează ne pot însă ajuta tocmai în perioadele în care suntem mai leneși, mai delăsători, mai obosiți și mai lipsiți de chef. În acele situații obișnuința practicii la aceeași oră poate să fie exact lucrul de care aveam nevoie pentru a ne autodepăși.

Ce să practic?

Atunci când participi la un curs de yoga sau deschizi o carte sau cauți pe internet, te poți simți copleșit de multitudinea de posturi, procedee, tehnci implicate de practica yoga. Chiar și cele mai conservatoare școli au în palmares mai multe zeci de posturi, tehnici de respirație, concentrare și meditație. A le practica fie numai și un minim indicat de instructor ar însemna să găsești 4-5 ore pe zi. Și asta după ce tocmai am văzut cât de greu este să ne facem liberă o oră pe zi pentru yoga.

De asemenea sunt anumite lucruri care sunt mai presante pentru noi. Ne doare spatele, avem o digestie proastă, suntem într-o perioadă foarte stresantă la muncă, suntem puțin deprimați, trecem printr-o despărțire sau am pierdut pe cineva drag, ne-am certat cu cineva sau cineva ne-a vorbit urât. Viața găsește întodeauna mijloace să ne testeze bunăstarea lăuntrică. Fiecare din aceste situații și bineînțeles preferințele noastre, ne cer un anumit tip de practică și insistența pe anumite tehnci.

Din aceste motive este bine să ne alegem o practică care să fie cât mai personală și care să reflecte și nevoile de moment. Iată câteva linii călăuzitoare:

1. Ar fi bine să existe câteva posturi și/sau tehnici de respirație pe care să le facem zilnic. Pe acestea le selectăm dintre preferințele noastre sau dintre cele de care simțim că avem mai multă nevoie. Ele vor constitui jaloane ale practicii noastre pentru că prin ele ne vom putea da seama de transformările pe care exersarea regulată le poate aduce. Vom observa că ne este mai ușor să păstrăm o postură pentru o perioadă mai lungă de timp, vom observa că începem să ne simțim mai bine în timp ce suntem în acea postură, vom începe să avem o înțelegere mai bună a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru, a modificărilor fiziologice, energetice, mentale, spirituale pe care postura cu pricina le favorizează. Nu este nevoie să fie multe astfel de posturi/tehnici de respirație, însă este necesar ca ele să fie practicate zilnic sau măcar regulat.

2. Este necesar să alegem și câteva posturi/procedee care să se adreseze nevoilor noastre de moment. Suntem stresați, practicăm Uḍḍiyāna Bandha și prāṇāyāma, probleme digestive, pavana muktāsana și vajrāsana, ș.a.m.d. Desigur, acestea pot să se suprapună cu cele de la punctul 1, însă este vorba de intenția cu care practicăm. Un adagio yoghin spune că acolo unde este mintea, este și energia interioară, de aceea este bine ca uneori să ne propunem rezolvarea anumitor probleme lăuntrice, focalizându-ne mintea și astfel energia interioară asupra acestora. O indicație în această direcție ar fi să nu ne focalizăm asupra problemei ci asupra rezolvării ei, dar bănuiesc că știați asta deja.

3. Variați practica pe cât se poate. Cu toate că este bine să avem anumite posturi ori tehnici pe care să le practicăm zilnic, mintea noastră își dorește și noutate, atfel se plictisește și yoga devine o rutină. Din acest motiv este bine ca în fiecare zi să practicăm și ceva nou, sau mai bine spus ceva ce nu am mai făcut de ceva timp. Un pic de aventură nu strică și ne păstrează interesul viu pentru ceea ce facem. Putem de asemenea să facem un program lunar sau săptămânal prin care să reluăm toate posturile și procedeele pe care le cunoaștem, două sau trei în fiecare zi.

4. Dacă participați la un curs regulat de yoga, în pauza dintre două întâlniri încercați să practicați zilnic ceea ce tocmai ați învățat. Fixarea învățăturii este un lucru foarte important și aceasta se realizează cel mai bine prin practică. Dacă nu vom exersa câtă vreme acel exercițiu este încă proaspăt în memorie (atât cea a minții cât și cea a corpului) va fi foarte ușor să uităm cum se face. Când este vorba de posturi, poate că nu este atât de dificil, însă când se ajunge la procedeea mai complexe, această practică de fixare este cu atât mai importantă.

5. Uitați din când în când de toate aceste sfaturi și practicați liber, inspirați de moment. Din timp în timp lăsați ca yoga să fie o modalitate de a vă exprima, așa cum este dansul sau pictura. Fiți artiști și lăsați corpul să se manifeste prin formele cunoscute din practica yoga. Găsiți acea curgere a trecerii de la o poziție la alta, lăsați corpul, mintea și respirația să-și găsească armonia în această practică liberă. Veți putea afla și în acest fel multe lucruri despre voi înșivă și despre yoga în general.

Anunțuri

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. Laura spune:

    Minunat! Eu sincer nu rezonez cu ideia de tapas am încercat si nu merge adică nu pot face ceva prestabilit un număr de zile ci fac exact ceea ce simt. Inițial credeam ca nu funcționez eu bine insa dupa aceea am înțeles ca yoga nu înseamnă a te forța sa faci ceva ci a face ce simți a face ceea ce sufletul considera ca este bine pentru el in acea zi. Yoga de fapt este Gratie dar gratia nu este altceva decât o curgere fireasca si lina a lucrurilor. Conștientizez ca nu se poate evolua fără efort insa consider ca efortul susținut trebuie realizat cu gratie si bucurie nu cu fortare. Va Multumesc ca m-ați ajutat sa descopăr aceasta.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s