Cum să îți faci o sectă în câțiva pași simpli

Am avut curiozitatea zilele trecute, după o discuție cu prietenii,  să dau o căutare pe google cu tema „cum să-ți faci o sectă?” (how to make a cult) și am descoperit că există (mai în glumă mai în serios) mai multe ghiduri care îți arată cum se poate în 5, 7 sau mai mulți pași simpli să devii liderul suprem, maestrul incontestabil, etc. al unei comunități tot mai mare de prozeliți care să îți împlinească cele trei mari dorințe ale lumii sociale încă de la începuturile ei: putere, bani și sex (nu neapărat în ordinea asta). Deși textul născut din această cercetare este o satiră, el are o importantă valoare educativă pentru toți cei care se găsesc atrași într-o organizație în care se pot recunoaște semnele unei secte. Iar o astfel de organizație poate să fie o sectă tradițională sau o afacere piramidală de tip MLM.
De obicei cei care ajung liderii unei secte au o personalitate charismatică și sunt motivați la început (dacă se merge pe firul acțiunilor lor) de unul dintre cei trei factori (puterea, sexul și banii) și ajung în cele din urmă să îi manifeste pe toți trei.
Oamenii au o mare dorință de a reveni la vremurile mai simple (în aparență cel puțin) ale copilăriei, acele vremuri în care era cineva care le dădea de mâncare, îi îmbrăca, îi îngrijea să nu se îmbolnăvească sau să se însănătoșească dacă totuși se îmbolnăvesc. În copilărie nu ai o responsabilitate în deciziile majore ale vieții și există cineva care le știe pe toate și își asumă răspunderea de a te crește și să îți spună ce să faci. Dintr-o anumită perspectivă refuzăm maturitatea, refuzăm să ne luăm viața în mâini și să decidem ce este mai bine pentru noi. Pentru asta investim cu autoritate diferite persoane din viața noastră care să ia acele decizii.
Există ca urmare a acestei agățări de copilărie și nevoia de a fi speciali, deosebiți, unici chiar în ochii celui sau celei care devine părintele nostru spiritual. Pentru a fi astfel apreciați suntem capabili de cele mai mari și stupide acțiuni, atât pentru a câștiga bunăvoința celui cu autoritate asupra noastră cât și pentru a ne afirma unicitatea. Într-un anumit sens suntem adolescenți rebeli față de societate și copii mici în organizație și în fața liderului.
Există de asemenea o dorință adânc înrădăcinată de a crede în ceva, chiar dacă acel ceva sfidează logica sau bunul simț. Este o nevoie de a găsi anumite certitudini în această lume în continuă schimbare, iar religia organizată nu mai reușește să farmece suficient fiind încremenită în trecut.
Omul este ființă socială iar izolarea este ca o formă de pedeapsă. Sentimentul apartenenței la un grup are ceva liniștitor și protector în el, iar o sectă în care este apreciată chiar și numai simpla prezență și aderență la scopul ei, este atrăgătoare din acest punct de vedere. Pe de altă parte așa se explică și dificultatea de a te desprinde, de a te elibera de legăturile create în interiorul unui astfel de grup în lipsa unui sprijin puternic din partea familiei, a prietenilor sau a unei organizații specializate (care la noi în țară nu prea există). Confruntat cu singurătatea și cu lipsa motivațiilor anterioare, programate de sectă și de liderul ei, adesea cel care încearcă să se desprindă revine spășit în sânul călduț al grupului, terifiat însă de vidul singurătății și hotărât că nicăieri nu e mai bine. Astfel această teamă îl va face să fie un membru model al sectei și va face aproape orice pentru a nu fi exclus.
Atât acestea cât și alte mecanisme psihologice (cum sunt faimoasele tehnologii de programare neurolingvistică) pot fi speculate de o persoană care are suficient de mult tupeu și îndrăzneală pentru a-și crea o sectă de succes, în care numărul prozeliților crește exponențial, contul lui personal (din bancă, din seif, sau de sub saltea) crește și el, femeile îl adoră (chiar dacă altfel l-ar găsi respingător) și poate exercita o putere absolută (cu drept de viață și de moarte) asupra tuturor celor care cred în el.
Să ne punem prin urmare în pielea ipotetică a cuiva care vrea să obțină fără prea mult efort putere sex și bani și să vedem care ar fi pașii de urmat. Există însă un avertisment implicit în acest „ghid”: nu îl urmați. Chiar dacă ați crede că răspunsul la toate problemele vieții îl reprezintă banii, sexul și puterea, ele sunt niște realizări otrăvite. Toți cei care au urmat o astfel de cale au ajuns să suporte consecințele propriilor pasiuni. Cel mai adesea paranoia, teama că cineva ar putea să le ia ceea cea au sau să îi distrugă, mania persecuției, senzația că lumea are ceva cu ei, se transformă dintr-un simplu rol pe care îl joacă la început într-o realitate tristă. Excesele făcute devin suferință și boală, care pentru a menține iluzia perfecțiunii trebuie îndurate în secret și în singurătate. Toate minciunile și schemele prin care și-au controlat prozeliții se întorc împotriva lor mai devreme sau mai târziu și îmbătați de putere ajung să facă greșeli prostești față de societate (să calce legile scrise sau nescrise) și apoi să sufere consecințele: exilul, încarcerarea, violența. După experiența avută cu MISA am crezut o vreme că este ceva singular până când am început să studiez și să văd că este ceva comun, că se urmează parcă un manual. Rândurile care urmează sunt o încercare de a reconstitui acest manual nescris și sunt un pamflet dureros și trist sub zâmbetul aparent al stilului.

Cum să devii bogat, puternic și frumos fără efort
1. Declară (sau mai bine lasă să se înțeleagă) că tu ești cel care deține adevărul spiritual cel mai înalt, că prin grația unui maestru (de preferință mort sau manipulabil, sau aflat la o foarte mare distanță), prin studiu personal, printr-o revelație, printr-o epifanie, printr-un vis sau prin cine știe ce alt mijloc paranormal ai ajuns în posesia unor realizări spirituale, a unor cunoștințe sau a unor tehnici extraordinare de transformare. Ești deținătorul suprem al adevărului și numai prin tine sau cu ajutorul tău se poate ajunge la borcanul cu miere. Tu ești liderul suprem, toți ceilalți sunt inferiori și chiar dacă în teorie pot să fie egali ție, în practică le vei arăta mereu că îți sunt inferiori.
2. Fii vag dar în același timp simplu atunci când îți prezinți principiile. Trebuie să atragi atenția prin cuvinte și nu prin acțiuni. Exprimările să fie suficient de ambigue astfel încât să poată fi reinterpretate după bunul plac și lasă-i pe cea din jur să umple golurile ambiguității cu propriile dorințe și cunoștințe. Când te vor întreba dacă au înțeles bine, nu da un răspuns irevocabil, lasă mereu o portiță de reinterpretare care să-ți permită oricând să întorci totul la 180 de grade, chiar și atunci când afirmațiile tale par definitive. Iar când par să înțeleagă că lucrurile sunt ambigue sau neclare, poți oricând să te refugiezi în spatele incapacității lor de a înțelege, pentru că nu au nivelul.
3. Cuvântările să conțină mereu promisiunea a ceva măreț și extraordinar, promisiune prezentată însă suficient de vag și într-un limbaj anume încât cei care ascultă să poată construi orice pe baza acelei promisiuni folosindu-se de propriile vise și dorințe. Înlocuiește cu denumiri speciale și cât mai pompoase noțiuni obișnuite, specifice sau vagi, astfel încât să apară senzația unui limbaj specializat și tehnic care să sugereze o cunoaștere profundă. Este importantă crearea unui jargon, a unui limbaj al propriei secte, care poate însă să împrumute din alte sisteme spirituale dar care să folosească definiții speciale pentru fiecare termen, definiții stufoase și ambigue care să simuleze cunoașterea.
4. Încearcă să reinterpretezi tradiții vechi într-o manieră proaspătă și modernă păstrând însă indicațiile referitoare la ambiguitate. Principiile sectei tale să pară că s-ar baza pe tradiții străvechi dar să fie în același timp reformatoare, datorită cunoașterii superioare pe care numai tu, ca maestru suprem, o deții. Toți cei dinaintea ta au înțeles doar pe jumătate sau nu au vrut să reveleze tot, sau nu au putut să facă. Citează constant maeștri din vechime dar în mod trunchiat și parțial astfel încât să se potrivească cu teoriile tale ambigue. Te poți folosi și de limbajul nou creat atunci când traduci spusele acelor maeștri astfel încât să pară că toți au învățat de la tine.
5. Fii plin de entuziasm și pasiune atunci când vorbești chiar și despre cele mai banale lucruri. Făcută cum trebuie, această combinație de promisiuni vagi, concepte cețoase dar atrăgătoare și un entuziasm debordant va mișca sufletele oamenilor și în scurt timp vei avea câțiva discipoli fideli în jurul tău.
Stabilește o ierarhie piramidala în vârful căreia să te afli tu ca un maestru suprem, cel care ia toate deciziile importante și care stabilește ce este bine și ce este rău. Apoi construiește un cerc interior de apropiați care să aibă senzația că participă la conducerea organizației dar asigură-te că îți sunt devotați și că în ultimă instanță te lasă tot pe tine să ai ultimul cuvânt. Stabilește de asemenea o ierarhie în interiorul organizației și oferă modalități prin care prozeliții să poată avansa pe această scara ierarhică aparent într-un mod obiectiv dar în realitate într-un mod controlat foarte strict de tine. Răsplătește astfel pe cei care sunt dedicați cauzei promovate de tine și care îți sunt devotați. Chiar dacă aparent evoluția în interiorul organizației pare că se face datorită unor merite obiective, asigură-te că toată lumea știe ca de fapt doar devotamentul și abnegația sunt factorii decisivi. Astfel prozeliții vor concura să demonstreze care este mai atașat cauzei tale și în același timp vor încerca să îi submineze pe ceilalți.
6. Stabilește un cadru de activitate a organizației de tipul „noi față de ei”. Ei sunt oamenii obișnuiți, inferiori, înlănțuiti în timp ce noi, prin comparație, suntem superiori, speciali, aleși. Oamenii își doresc foarte mult să se simtă speciali, aleși, deosebiți. Folosește orice posibilitate pentru a le aduce aminte că doar în interiorul sectei și doar alături de tine vor fi extraordinari, vor fi salvați, lucruri bune și deosebite li se vor întâmpla. Afară este o junglă plină de pericole spirituale în timp ce înăuntru sunt protejați și în siguranță. Îndepărtează-i astfel de familie și de prieteni, care sunt un sistem valoros de susținere, pentru ca ei să depindă cât mai mult de sectă și de tine.
7. Găsește periodic un inamic împotriva căruia să poată face front comun comunitatea de prozeliți pentru a întări unitatea din interiorul grupului. Începe cu lucruri mici și comune (mintea, lenea, inerția) și apoi poți trece la inamici mai puternici și în același timp ascunși. Francmasoni, asteroizi, extratereștri, corporații, servicii secrete și alte organizații sau indivizi pot servi acestui scop. Unele pot să fie reale însă se pot inventa și unele complet fanteziste. Acest dușman este pornit să îți distrugă organizația și scopul ei spiritual și se poarta o luptă constantă chiar dacă nevăzută. Orice lucru negativ din viața personală sau a comunității poate fi astfel justificat prin acțiunea „dușmanului” iar membri sectei tale vor fi uniți de acest război constant împotriva dușmanului comun.
8. Cere din ce în ce mai mulți bani pentru învățături (pentru organizație și nu pentru tine personal, care în aparență nu ai nevoie de bani) , fără însă să oferi o motivație obiectivă sau o imagine clară a sumelor încasate ori cheltuite. Plânge-te cât mai des că organizația este săracă și că de asta este nevoie de mai mulți bani, folosește-te însă cât mai des de munca neplătită a prozeliților pentru a păstra cheltuielile la minim. Nu lăsa pe nimeni să știe toată situația financiară și pe cât posibil obligă-i prin orice fel de mijloace pe cei implicați să păstreze secretul, (pune-i să jure, șantajează-i sau chiar amenință-i dacă este nevoie) . Dacă totuși vor vorbi, discreditează-i în fața propriilor prozeliți folosindu-te de punctul 7 (sunt membri ai francmasoneriei, serviciilor secrete, etc.).
9. Fi un bun ascultător, cel puțin pentru prozeliți noi. Dacă ei au chiar și o minimă încredere în tine, vor avea tendința să îți confeseze slăbiciunile pe care le au sau greșelile pe care le-au făcut. Aceasta este o mare sursă de putere asupra lor care poate fi exploatată oricând mai târziu, fie pentru a le submina încrederea în ei înșiși fie pentru a-i șantaja.
10. Subminează-le încrederea în ei înșiși (celor care o au), arată-le că în realitatea organizației create de tine ei nu au valoare și ca doar această valoare este importantă  cu adevărat. Folosește pentru asta lucrurile aflate la punctul precedent, transformă toate problemele lor în motive să simtă că îți sunt inferiori. Pe cei care însă au deja o părere foarte proastă despre ei înșiși, încurajează-i și dă-le motive să se simtă importanți în interiorul sectei. Îți vor fi foarte recunoscători că îi faci să se simtă mai bine și în același timp îi vei fideliza pentru că valoarea lor personală depinde de tine. Stabilește astfel un sistem de valori paralel lumii obișnuite pe care îl poți controla și în care tu ești cel care stabilește ierarhia. Un motto pentru această situație este: „Tratează prostituata ca pe o doamnă și doamna ca pe o prostituată”. Atunci când îi faci pe oamenii puternici să se simtă inferiori față de tine (cel puțin în sistemul de valori al sectei) și pe cei slabi să se simtă puternici pentru că secta le oferă valoare, ei îți vor rămâne fideli o lungă perioadă de timp.
11. Încurajează bârfa în privat dar descurajeaz-o în pubic. Astfel vei putea afla toate micile (sau marile) secrete murdare ale discipolilor pentru a le putea folosi împotriva lor atunci când vorbești cu ei în particular. În public însă ia o atitudine fermă împotriva acesteia pentru a nu te vorbi de rău pe tine pe la spate. Fă-i pe cei care o fac să pară demoniaci și instrumente ale dușmanului ocult și stimulează astfel un sentiment de vinovăție în toți cei care își pun întrebări sau au îndoieli cu privirea la sectă. Fă din îndoială un dușman suprem care trebuie învins prin certitudini de nezdruncinat oferite chiar de tine. Dacă se iscă o dezbatere publică în care aceste îndoieli ies la suprafață, pozează într-o victimă a ignoranței celor din jur, incapabili să te înțeleagă pe tine sau mesajul tău. Apoi lasă-i pe cei din cercul interior să te apere iar dacă nu o fac reproșează-le cu prima ocazie astfel încât data viitoare să răspundă cu promptitudine tuturor acuzelor.
12. Ascunde-te mereu în spatele cercului interior și acționează mereu prin interpuși astfel încât să nu poți fi tras niciodată la răspundere. Dacă lucrurile merg bine îți poți asuma toate meritele iar dacă nu, poți da mereu vina pe ceilalți.
13. Accentuează mereu ideea că este mai importantă simțirea decât rațiunea, că vizualul și senzorialul în general este mai important decât intelectul. Astfel vei impiedica gândirea critică care ar putea străpunge valul de ceață al învățăturilor tale și în același timp vei face ca totul sa fie mai puțin plictisitor. Există mereu cel puțin două pericole pentru o sectă: plictiseala și gândirea critică (logica). Oferă mereu ceva nou, fie ca învățătură fie ca dramă. Să existe mereu o dinamică în interiorul sectei orientată spre lucruri care să capteze atenția și să o îndepărteze de la lucrurile importante. Te poți folosi de artă, de spectacole inițiatice sau sărbători (proprii ori preluate atât din tradiția locului cât și universală) pentru ca oamenii să aibă mereu ceva care să îi fascineze. Participarea la o sectă are o importantă componentă socială și vei vrea ca prozeliții tăi să socializeze cât mai des formând legături în interiorul sectei în detrimentul celor din afara ei.
14. Creează ritualuri și ceremonii pseudoreligioase pe care prozeliții tăi să le realizeze și fă ca accesul la ele să fie guvernat de ierarhie. Folosește pentru toate acestea nume cu rezonanță religioasă astfel încât să fie în același timp familiare și exotice. Pentru a sublinia acest caracter religios, vorbește și acționează ca un profet. Secta ta și tu însuți împărtășiți un destin mesianic, veți salva lumea și pe cei care sunt credincioși (evident în sectă, în principiile ei și în primul rând în destinul tău de salvator). Creează de asemenea o ierarhie bazată pe inițieri în aceste ritualuri, inițieri care pot fi obținute mai ușor la început și tot mai greu mai târziu. Cei obedienți și fideli vor fi vădit recompensați astfel încât sa fie stimulat un astfel de comportament și în ceilalți.
15. Să nu ajungi niciodată la timp, să îi faci mereu să aștepte. Această așteptare are mai multe roluri. Mărește importanța întâlnirii, mărește receptivitatea la sugestii datorită oboselii (atunci când îi poți face pe oameni să te aștepte mai mult timp), îți dă un plus de importanță și un ascendent asupra celor care te așteaptă. Dacă cineva întreabă de ce ai întârziat, arată cât de ocupat ești cu binele omenirii sau al organizației, arată-te obosit și pozează într-un martir pentru binele universului.
16.  Gândește larg, gândește universal. Cu cât este mai grandioasă și mai cosmică învățătura pe care o prezinți, cu atât mai probabil este ca ea să stârnească un interes. Metodele pe care le prezinți sunt cele mai eficiente, în premieră mondială sau istorică și dacă nu funcționează vina este întotdeauna a discipolului. Fie nu a înțeles (amintește-ți să fi suficient de vag ca mereu sa nu înțeleagă), fie a aplicat greșit, fie nu a practicat suficient fie, în ultimă instanță nu este destinul lui ori are o karma grea. Marea majoritate a prozeliților nu vor avea suficientă răbdare să practice mult iar dacă o fac și nu obțin rezultate sunt gata să se învinovățească pe ei înșiși decât să pună la îndoială metodele.
17. Ține-ți oamenii ocupați, găsește-le mereu ceva de făcut. Fie că este o practică ori un ritual pentru salvarea umanității de la o catastrofă iminentă (care însă cel mai probabil nu se va întâmpla în decursul vieții lor) fie că este o muncă în folosul sectei, pune-i constant la treabă. Dacă le lași prea mult timp de gândire, s-ar putea să descopere ceața în care îi păstrezi așa că fii mereu creativ. Dacă catastrofa, pentru care ei muncesc să o evite, se întâmplă, ești un profet care a încercat să prevină umanitatea și să o ajute, dacă nu se întâmplă este pentru că acțiunea ta a avut succes.  Nu ai cum să pierzi într-o astfel de situație. 
18. Și ultima regulă: fă ca răsplata pentru munca lor să fie mereu în viitor și niciodată acum. Toate realizările sunt doar etape către o realizare finală la care doar tu ai acces și pentru care ei mai au puțin de muncit. Dă-le mereu senzația că sunt foarte aproape, dar niciodată acolo. Este ca acel morcov atârnat în fața măgarului înhămat la căruță.

Cu siguranță că nu am epuizat toate trucurile unui maestru suprem, al liderului absolut al unei secte și inventivitatea umană este nemărginită atunci când este vorba de a-și exploata aproapele, însă sper să fie de folos tuturor celor care s-ar afla tentați să-și abandoneze puterea personală în fața cuiva gata sa profite de bună lor credință.

Sursele din care a fost inspirat acest articol sunt (pe lângă evenimentele istorice, orice asemănare cu realitatea fiind în acest caz intenționată) următoarele articole:
How to make your own cult 101
How to start your own cult in 7 easy steps de Steve Mason
Five steps to create a cult de Arnaldo Lerma

Și cartea:
The guru papers: masks of authoritarian power de Joel Kames și Diana Alstad