Mândria și tentația

Povestea noastră este despre un tânăr care a crescut de mic alături de un yoghin, singuri în pădurile tropicale ale Indiei. A fost inițiat de tatăl său spiritual în tainele yogăi și a fost prevenit de tentațiile pe care lumea obișnuită le aduce în viața fiecărui om. Însă cum nu a fost niciodată împreună cu alți oameni, tânărul nostru era foarte mândru de puritatea sa și convins că nimic nu îl poate schimba, că poate face față oricărei tentații fără să își piardă din vedere țelul.

Mândria este însă ea însăși un obstacol, așa că maestrul a decis că a venit momentul ca tânărul nostru să își probeze voința și focalizarea, așa că l-a trimis într-un sat aflat nu foarte departe de locul unde au trăit împreună toată viața.

Pe drumul spre sat, ca în orice aventură, tânărul nostru trece pe lângă un lan de grâu unde începuse secerișul. Acolo vede o fată frumoasă (cum nu văzuse niciodată o femeie, uimirea lui era cu atât mai mare) care muncea la strânsul recoltei. Știa din texte că femeia este o tentație, însă aceasta părea complet lipsită de pericol și doar foarte obosită și în nevoie de ajutor. Așa că atunci când fata îl roagă să o ajute, nu ezită nici o clipă să se pună pe treabă, convins că nimic nu îl poate face să își piardă controlul ori liniștea minții. Cu toate acestea corpul lui tânăr a început să reacționeze la prezența fetei și emoții necunoscute s-au născut în locuri cărora nici nu le știa prea bine rostul.

Când s-a lăsat seara, a fost invitat la masă și apoi să doarmă într-o colibă mică de lângă câmp astfel încât să poată continua secerișul și a doua zi. Noaptea era friguroasă și fata l-a invitat mai aproape și apoi mai aproape, până când au ajuns să doarmă îmbrățișați (pentru a face față frigului). Însă în acea îmbrățișare, simțind corpul de femeie lipit de corpul său, în tânărul nostru s-a aprins dorința care a ajuns să-i tulbure mintea. Yoga, aspirația către o viață în spirit, liniștea minții, scopul pentru care a fost trimis în sat, toate păreau acum ca fiind dintr-o altă viață. Mintea i-a fost ocupată complet de frumusețea fetei și de atracția trupului ei.

Într-o versiune a poveștii, s-au căsătorit, au avut copii și au trăit o viață întreagă până când maestrul să îi readucă aminte discipolului toate aspirațiile lui.

Într-o altă variantă maestrul a intervenit imediat, pentru a îi arăta mândria copilărească din cauza căreia tânărul nostru s-a crezut mai presus de lume.

Este ușor să crezi atunci când ești departe de toate lucrurile care îți pot tulbura mintea, că nimic nu te poate scoate din pacea interioară. Atunci însă când viața dă năvală cu grijile, dorințele și agitația ei, este nevoie de experiență și o mare determinare să nu îți pierzi direcția. Din aceste motive adesea în spiritualitate se recomandă, cel puțin la început izolarea, măcar din când în când, pentru a putea să îți regăsești viziunea, pentru a te putea din nou așeza pe drumul cel bun. Apoi însă, este bine să te reîntorci în lume și să încerci să păstrezi acea viziune pentru a orienta energiile și forțele puse în mișcare de contactul cu viața către cel mai înalt ideal.

O poveste frumoasă amerindiană (cherokee se pare) vorbește despre un bunic care îi spune nepotului că în mintea fiecărui om se luptă constant doi lupi, unul negru (care reprezintă mânia, invidia, supărarea, tristețea și toate celelalte emoții negative) și unul alb (care reprezintă calmul, iubirea, compasiunea, bunătatea și toate lucrurile bune din noi). Copilul îl întreabă cu nerăbdare: ”Care din cei doi lupi va învinge” iar bunicul îi răspunde cu o înțelepciune universală: ”Cel pe care îl hrănești!”

Pentru un comentariu mai pe larg, așa cum a fost la cursul de yoga, puteți vedea filmul de mai jos.