Samadhipada – sutra 28

Una din practicile cele mai răspândite în toate tradițiile spirituale este ”repetarea” (japa), fie a unei mantra cum este în yoga, tantra, hiduism sau budism, fie a unei rugăciuni, cum este în creștinism, fie a numelor lui Dumnezeu cum este în Islam, etc. Sutra 28 amintește această practică în contextul mantra-ei AUM.

Samādhipādaḥ
Capitolul despre extazul mistic yoghin

Sūtra 28
taj-japas tad-artha-bhâvanam

tad – aceasta, acesteia
japaï – repetare, incantare
tad – aceasta, acesteia
artha – sens, scop
bhâvanam – realizare, devenire

Prin repetarea acesteia [japa cu mantra AUM] sensul ei este realizat [că este cuvântul care îl reprezintă pe Dumnezeu]
sau
Repetiția lui [AUM] va fi însoțită de bhavana (înțelegerea semnificației).

Comentariul lui Vyasa
Când yoghinul a înțeles puterea cuvântului de a exprima lucrul pe care îl reprezintă el va trebui să realizeze ”repetarea acestuia și să mediteze la înțelesul său”. Aceasta înseamnă japa cu Silaba Mistică (AUM) și meditația asupra lui Īśvara care este semnificat de AUM. Atunci mintea devine focaliză într-un singur punct (ekagrata). Așa cum se spune:
”Prin studiu (svādhyāya), el să practice yoga, Prin yoga el să mediteze la ce studiază. Prin perfecțiunea în studiu și în yoga, Sinele Suprem strălucește cu claritate”. (citat se pare din Vishnu Purana)

Comentariu
Vyasa accentuează prin ultimul citat o realitate importantă a căii spirituale: practica și cunoașterea merg împreună. Prea mult studiu, fără a pune în practică cunoașterea dobândită, nu produce nici o transformare. Prea multă practică, care nu este însoțită de studiu și cunoaștere, duce la un drum haotic și la lipsa de claritate. Svādhyāya are însă și înțelesul de recitare a unei mantra care este însoțită de meditația asupra înțelesului ei.
Una din practicile tradiționale în India este repetarea unei mantra (japa), fie cu voce tare fie mental și există metode similare în multe tradiții spirituale. Se folosește pentru aceasta fie o rugăciune cum se face în creștinism, fie repetarea numelui lui Alah cum se practică în islam. Rostirea unui cuvânt produce în plan fizic o anumită vibrație a aerului și pe același principiu, rostirea mentală a aceluiași cuvânt pune în vibrație „materia mentală”. Prin urmare, rostirea acestor „cuvinte de putere” are menirea să producă în ființa noastră o rezonanță, o vibrare la unison cu acel sunet emis care să producă o transformare a minții.
Însă un alt aspect important este intenția cu care este rostită o mantra pentru că ea adaugă energie sau putere unei intenții mentale. De aceea mantra poate să evoce realități energetice diferite, funcție de intenția mentală cu care este rostită, dar menținându-se în același spectru energetic, în aceleași caracteristici de bază. Este foarte asemănător cu ceea ce se produce în vorbirea curentă unde intonația și contextul pot să altereze sensul inițial al unui cuvânt și să îi ofere valențe noi. Astfel se poate spune că peste vibrația concretă, chiar fizică, a unei rostiri se suprapune forma-gând a intenției cu care este realizată acea rostire.
De aceea rostirea lui AUṂ nu este o repetare mecanică a unei silabe, care poate avea doar un efect de auto-hipnoză ori de relaxare și liniștire a minți. Japa cu AUṂ va fi realizată păstrând în minte sensul ei, revelat în sūtra precedentă, faptul că este cuvântul care reprezintă realitatea transcendentă, eternitatea omniprezentă a esenței propriei existențe. Atunci efectele vor fi cele descrise în sūtra următoare.