Samadhipada – sutra 26

Maestrul, chiar și atunci când aparent are o formă umană limitată în timp și spațiu, nu este altceva decât Conștiința Divină care există din eternitate. Corpul, mintea sunt doar instrumente ale conștiinței și se presupune că maestrul este cel care fie se află în comuniune cu Divinul, fie renunțând la ego el este un mesager al acestuia. Astfel Învățătura referitoare la eliberare, la calea de transcendere a materiei și temporalității, este în esență mereu aceeași și ea este transmisă de Adi Guru (maestrul primordial) care fie îmbracă o formă umană, fie este ātman, maestrul interior.

Samādhipādaḥ
Capitolul despre extazul mistic yoghin

Sūtra 26
[sa eṣaḥ] pūrveṣām api guruḥ kālenāvacchedāt

sa eṣaḥ – acesta (sa) de dinainte – eṣaḥ (adică o completare făcută de Vyasa)
pūrveṣām – primul, cel dintâi, al celor vechi, antici, bătrâni
api – de asemenea, pe lângă aceasta, în plus
guruḥ – maestrul, învățătorul
kālenāna – de timp, temporal
anavacchedāt – care nu este limitat, care nu este condiționat, neîntrerupt, nedefinit, continuu

El este învățătorul de la începutul timpurilor, nefiind limitat de timp.

Comentariul lui Vyasa

Marii maeștri din trecut, chiar și cei dintâi, sunt toți condiționați de timp. Cel care nu este condiționat de timp, este maestrul lor și de aceea mai mare decât ei. Deoarece acest fapt (că este maestrul maeștrilor) a fost stabilit în acest ciclu al creației datorită superiorității sale, așa este și pentru ciclurile trecute.

Comentariu
Aceasta este o idee prezentă în toate învățăturile tradiționale. Maestrul, chiar și atunci când aparent are o formă umană limitată în timp și spațiu, nu este altceva decât Conștiința Divină care există din eternitate. Corpul, mintea sunt doar instrumente ale conștiinței și se presupune că maestrul este cel care fie se află în comuniune cu Divinul, fie renunțând la ego el este un mesager al acestuia. Astfel Învățătura referitoare la eliberare, la calea de transcendere a materiei și temporalității, este în esență mereu aceeași și ea este transmisă de Adi Guru (maestrul primordial) care fie îmbracă o formă umană, fie este ātman, maestrul interior. Diferitele forme pe care această învățătură eternă le ia în diferitele epoci și în diferitele locuri sunt mai degrabă datorate felului în care le exprimă mintea celui prin care ea ajunge la noi. Mintea este dependentă de educație, experiență, contextul religios, cultural și social în care evoluează și va avea tendința să folosească acele concepte cu care ea este familiară pentru a prezenta acele lucruri care o transcend. În zen există acea metaforă elocventă a ”degetului care arată luna”. Dacă vei privi doar către ”deget” (care în această situație este maestrul încarnat sau mai corect mintea acestuia) este posibil să nu vezi ”luna” (realitatea transcendentă) pe care acesta o indică. În același timp e posibil să ai senzația că fiind mai multe ”degete” ele sunt diferite și arată în direcții diferite dacă le compari unul cu altul. Este necesar să ”privești” cu proprii ochi în direcția indicată și astfel să ai experiența realității transcendente, realitate independentă de timp și spațiu și astfel liberă.
Pe de altă parte din timp în timp Dumnezeu se spune că îmbracă o formă umană (numită avatar) în special în perioadele de întunecare spirituală pentru a ghida pe cei care îi cer ajutorul. De exemplu despre Krishna se spune că este un astfel de avatar iar în creștinism Iisus este o astfel de încarnare a unui principiu divin, ”Fiul lui Dumnezeu”, Spirit încarnat. Chiar și în aceste situații însă, realitatea transcendentă este adaptată celor cărora le este prezentată.