Samadhipada – sutra 27

Care este sunetul care invocă prezența divină? Care este acea vibrație a conștiinței care ne arată că suntem în prezența lui Dumnezeu? Sutra 27 ne arată că există o mantra care îl reprezintă pe Iśvara și aceasta este AUM.

Samādhipādaḥ
Capitolul despre extazul mistic yoghin

Sūtra 27
tasya vācakaḥ praṇavaḥ

tasya – al lui
vācakaḥ – semnificația, numele, conotația, semnul, indicația
praṇavaḥ – un nume pentru mantra (silaba sacră) AUṂ

Vocea Lui este AUṂ (Cuvântul care Îl reprezintă este AUṂ)

Comentariul lui Vyasa

Dumnezeu (Īśvara) este reprezentat de AUM. Este această relație, între nume și cea ce a fost numit, stabilită printr-o convenție, sau este ca în cazul lămpii și a luminii pe care aceasta o face? (o relație implicită care este revelată prin convenție)

Această relație dintre nume și ceea ce este numit este permanentă. Convenția în cazul lui Dumnezeu doar îi arată caracterul implicit, la fel cum relația dintre tată și fiu este revelată prin numirea convențională: acesta este tatăl și acesta este fiul.

Astfel în diferitele creații această convenție, fiind dependentă de energia inerentă (śakti) a semnificatului și semnificantului, este indicată ca mai înainte. Cei care cunosc tradiția afirmă în mod categoric că relația dintre cuvânt și obiectul pe care îl indică este eternă pentru că percepția cunoașterii în conștiință cât și continuitatea în folosirea cuvântului este eternă.

Comentariu

În comentariul său, Vyasa vrea să se asigure că este înțeleasă distincția între numele pe care îl dăm unui om spre exemplu, care este o convenție, formală, care se poate schimba și AUM în relație cu divinul care reprezintă mai degrabă un ”indicator” al acestuia, o calitate implicită și prin urmare neschimbătoare. AUM nu este un cuvânt ci este o mantra, o vibrație a cărei sonoritate este transliterată în A, U și M. În diferite limbi divinul poartă diferite nume, Dumnezeu, Alah, Iahveh, Shiva, Krishna. AUM, însă, este acea vibrație a conștiinței care transcende timpul și spațiul și prin urmare convențiile lingvistice ale unei țări, epoci, etc.

Există căi directe de a ajunge la acea realitate divină, de a vedea ”urmele pașilor lui Dumnezeu” și una dintre acestea este meditația cu mantra AUṂ. Universul este vibrație și a fost pus în mișcare printr-un ”cuvânt” creator. În toate tradițiile spirituale rostirea a avut valențe magice și religioase, fie sub forma populară a descântecelor, vrăjilor, incantațiilor, rugăciunilor fie sub formele sofisticate ale filozofiei cuvântului de putere, a mantra-ei, a logosului creator. Faptul că o anume realitate poate fi evocată prin rostire, a constituit o metaforă puternică a forței pe care energia o are în manifestare. În fizică, energia are un caracter vibratoriu, o ”ondulare” între existență și non-existență în timp ce materia este încremenită în spațiu și timp. Aceasta a făcut ca universul să fie perceput ca o condensare, ca o solidificare a energiei prinsă în faimoasa formulă a lui Einstein (care stabilește echivalența întra materie și energie, arătând că una se poate transforma în cealaltă).

În text mantra AUṂ este numită praṇava, cuvânt care provine de la praṇu care înseamnă „a scoate un sunet zumzăitor (ca de albină)”. De asemenea mai este numită udgīta și se află la începutul vedelor și al tuturor rostirilor sacre. În Bhagavadgītā, Kṛṣṇa spune că el este AUṂ în toate Veda-ele pentru a sublinia faptul că Dumnezeu, fiind AUṂ, este prezent în toate scrierile sacre. Și tot acolo este recomandată începerea oricărei practici spirituale cu rostirea lui AUṂ, care implică astfel (după cum o spune și Patanjali) o invocare a prezenței divine, a grației lui Dumnezeu.