Scurtă sistematizare a obstacolelor în meditație

Înainte de a merge mai departe cu prezentarea obstacolelor în meditație, se cuvin câteva precizări. Mai întâi nu este o prezentare completă, academică, ci una personală. Din acest motiv este posibil să fi trecut cu vederea unele lucruri cu care voi, cititorii, v-ați confruntat și să insist asupra unora pe care nu le-ați întâlnit și cu care poate (dacă aveți o karma bună) nici nu o să vă confruntași vreodată. Puteți să-mi lăsați sugestii și relatări în comentarii.

În al doilea rând m-am inspirat în alegerea lor și din textele tradiționale, care fiecare dintre ele oferă avertismente și indicații cu privire la acestea. La început mă voi focaliza pe cele mai comune (de aceea am început cu lenea), atât din practica personală cât și din aceste texte, urmând ca mai apoi să scriu și despre unele mai puțin întâlnite dar nu mai puțin importante.

Ca în orice alt domeniu, pentru a avea succes în practica spirituală va trebui să depășim anumite obstacole, blocaje care ne pot împiedica progresul în diferitele momentele ale transformării noastre. Și tot ca în orice alt domeniu, un prim pas pentru a le putea depăși este să le cunoaștem, să știm că ne aflăm în fața unui prag și apoi să realizăm pașii necesari pentru a trece peste el. Am mai scris despre aceste lucruri și în articolul trecut, unde m-am focalizat asupra unuia dintre cele mai comune, mai des întâlnite obstacole: lenea.

O primă catalogare a obstacolelor și probabil cea mai evidentă este legată de momentul în care apar ele:

• Înainte de meditație – cele care ne împiedică efectiv să ne așezăm și să medităm. Poate fi lenea, poate fi o boală, pot fi condiții legate de locul în care ne aflăm, pot fii condiții de natură psihică (suntem deprimați, nervoși, nerăbdători)
• În timpul meditației – cele care ne împiedică să avem o experiență meditativă satisfăcătoare. Agitația minții, somnolența, probleme legate de postură (ne doare spatele sau ne dor genunchii), gânduri obsesive, plictiseală, nerăbdare, etc.
• După meditație – rezultatele meditației care pot conduce la aversiunea față de procesul meditativ, la fragilitate emoțională, senzația de vulnerabilitate, răscolirea unor traume din trecut, frustrarea legată de neputința de a liniști mintea, etc. De obicei obstacolele apărute după meditație devin sau sunt mai apoi obstacole care ne împiedică să revenim la mediație.

Un alt mod de a privi la aceste obstacole este în a le separa în obstacole:

• exterioare – care țin ce condiții aflate în afara noastră (aici ”noastră” însemnând cel mai adesea citta, conștiința individuală sau mintea) și care vor avea un impact asupra calității experienței meditative. Aici intră condițiile legate de loc, timp, calitățile senzoriale (zgomot, temperatură, miros, lumină), etc.
• interioare – legate de calitatea minții și acestea în general sunt cel mai adesea legate de agitație sau inerție, de felul în care este mintea noastră atunci când prin meditație vrem să o liniștim pentru a trece dincolo de ea, încrederea sau lipsa ei, plictiseala sau nerăbdarea, frustrarea ori entuziasmul excesiv (care ar vrea să sară peste etape), așteptările etc.

Evident că este posibil să găsim și alte modalități de a le categorisi însă scopul este mai degrabă să identificăm ce ne împiedică să medităm și apoi să vedem ce este de făcut. În principiu, dacă acordăm suficient de mult timp meditației, prin experiența pe care o dobândim și perseverând putem să depășim orice piedică ne apare în cale. Însă este mult mai ușor dacă aplicăm cunoașterea celor de dinaintea noastră pentru a diminua efectele acestor piedici. Ne ajută de asemenea să realizăm că este cumva firesc să întâlnim aceste obstacole, că ele cumva fac parte din farmecul drumului spiritual și că asemeni dictonului ”ce nu ne dărâmă, ne face mai puternici”, experiența acumulată prin confruntarea cu dificultățile evoluției ne va face să fim mai capabili să atingem profunzimi mai mari ale conștiinței.

Un bun loc de a începe pentru a dobândi calitățile necesare depășirii oricărui obstacol îl reprezintă respectarea primelor 2 etape din ashtanga yoga lui Patanjali și anume yama și niyama. Fiecare dintre ele reprezintă un bun mod de a ne educa mintea pentru a avea o atitudine mai bună atât față de viață cât și față de practica spirituală.

Un alt loc este disciplina personală, stabilirea unei obișnuințe de a practica, de a ne așeza pentru meditație indiferent de condițiile interioare sau exterioare, obicei care ne va ajuta atât să ne cunoaștem mai bine cât și să dobândim acea experiență practică, directă atât de necesară.

Un al treilea loc îl reprezintă comunitatea, prietenii, cunoștințele și locul în care îi putem întâlni pentru a ne amplifica aspirația, a face schimb de idei și experiențe, a ne găsi refugiul.