Samadhipada – sutra 10

Al patrulea vṛtti este somnul, timpul în care mintea este desprinsă de simțuri și funcționează astfel fie mânată de curenții subconștientului și ai contactului cu astralul (în timpul somnului cu vise), fie într-o stare de liniște inertă (în timpul somnului profund).

Samādhipādaḥ
Capitolul despre extazul mistic yoghin
Sūtra 10
abhavā-pratyayālambanā vṛtir nidrā
Somnul este vṛtti-ul care se bazează pe lipsa percepției.

abhāva – non-existență, non-devenire
pratyaya – percepție, gând, intenție, reprezentare
ālambanā – a se sprijini pe
vṛttiḥ – mișcare circulară, rulare, rostogolire (a lacrimilor), manieră de a fi sau de a acționa, mod de viață, conduită, mijloc de existență, activitate, ocupație, profesie, meserie. În combinație cu citta (cittavṛtti) înseamnă fluctuație, mișcare a gândurilor. Stare sau dispoziție a minții. Un comentariu, o explicație sau o glosă asupra unui text.
nidrā – somn

Comentariul lui Vyāsa
Somnul este considerat o formă specifică de cunoaștere pentru că noi reflectăm asupra lui: ”Am dormit bine; mintea îmi este clară; inteligența îmi este limpede”. ”Am dormit prost; mintea îmi este greoaie, rătăcitoare și instabilă; sunt incapabil să mă concentrez”. ”Am dormit greu și în amorțire; mintea îmi este obosită și leneșă; pare stagnantă și pierdută”.
Acest fel de gânduri nu ar apărea dacă nu ar exista o formă de cunoaștere în timpul somnului și nici nu ar exista amintiri bazate pe modul în care am dormit și în legătură cu subiectul acestor gânduri. Prin urmare somnul este o formă specială de cunoaștere. Și pentru a atinge samādhi și acest vṛtti numit somn trebuie să fie controlat (nirodha) la fel ca și celelalte modalități de cunoaștere.

Comentariu
În tradiția yoghină există trei stări de conștiință obișnuite: veghe (jāgrat), somn cu vise (svapna) și somn fără vise, somn profund (suṣupti). Mai există o așa numită ”a patra” (turīya) care îi corespunde lui samādhi, extazul yoghin. Nidrā este termenul generic pentru somn, cuprinzând în semnificația lui atât pe cel cu vise cât și pe cel fără vise și caracterizează o experiență a minții care este oarecum liberă de controlul pe care îl avem de obicei în starea de veghe și totodată desprinsă de contactul cu simțurile (cu toate că informația primită prin ele poate uneori să aibă o influență asupra ei, ca atunci când sună soneria și acest lucru este integrat în vis). Cu toate că atunci când dormim avem senzația că ”dispărem” pentru o perioadă de timp din lume, mintea fiind dezlegată de obiectele simțurilor și funcționând în interiorul ei, într-un univers creat de amintiri, impregnări latente (urmele lăsate în noi de evenimentele vieții – saṃskāra) și tendințe subconștiente (vāsana), există încă o conștiință martor care ne permite apoi să evaluăm perioada somnului. Am dormit bine, n-am dormit bine, am visat, nu am visat, toate acestea sunt semne ale unei continuități a conștiinței care este capabilă de cunoaștere chiar și în această perioadă.
Nidrā este inclusă la vṛtti-uri tocmai pentru că în timpul somnului mintea își revelează natura, lucruri ascunse (subconștiente) ies la iveală simbolic, prin vise și conștiința nu poate fi decât martorul, uimit cel mai adesea, al lucrurilor extraordinare experimentate atunci. Învelișul iluzoriu al minții (manomayakośa) este cel în care ne trăim atunci experiențele și asta oferă pe de o parte o libertate superioară conștiinței, care nu mai este limitată de concretețea corpului fizic (annamayakośa) și a celui energetic (prāṇamayakośa), dar în același timp este o trăire mult mai puțin ”controlabilă”. Sesizăm acest lucru în timpul viselor care par să aibă o viață a lor și în care de multe ori este foarte dificil să alegem cursul dorit. Acolo lucrurile par să se întâmple de-a lungul liniilor de forță ale dorințelor. De exemplu vrem să ajungem la etajul unei clădiri însă modul în care o vom face va fi o completă surpriză (cu toate că în vis ni se va părea cel mai firesc lucru). Dacă în lumea obișnuită ne-am pune problema cum să găsim intrarea, cum să deschidem ușa sau să sunăm la o sonerie pentru ca cineva să ne deschidă, să urcăm o scară ori să luăm un lift, să găsim apartamentul corespunzător, să intrăm acolo, etc. în timpul visului aceasta se întâmplă spontan. Suntem dintr-o dată la etaj, fără să știm prea bine cum am ajuns acolo, ori pur și simplu zburăm, cu o ușurință fermecătoare, ca și cum e cel mai natural lucru posibil și probabil că ne și mirăm de ce nu am făcut-o până atunci.
De aceea a fi conștient în timpul somnului este un element strâns legat de capacitatea de control asupra minții și astfel de calitatea lui manomayakośa. Ceea ce vrea Patañjali nu este însă doar să fim conștienți în somn (să avem vise lucide, să ne scufundăm la voință în odihnitorul somn fără vise) ci să aducem acea calitate specifică lui samādhi (citta vṛtti nirodha, încetarea fluctuațiilor lui citta, conștiința individuală, mintea) în această perioadă semnificativă ca durată a vieții noastre.
Într-o altă ordine de idei, nidrā este unul dintre obstacolele în calea meditației tocmai pentru că mintea, eliberându-se gradat de constrângerea învelișurilor inferioare, ajunge în timpul meditației să fie desprinsă de obiectele simțurilor. Această desprindere, fiind atât de asemănătoare somnului face ca adesea aspirantul să treacă către acesta (toți cei care au încercat să mediteze cunosc probabil faimoasa cădere a bărbiei în piept) tocmai datorită asocierii atât de strânse care există în minte între lipsa contactului cu simțurile și somn. Desigur, motivele pentru care se ajunge la somnolență în timpul meditației sunt mai diverse și mai complexe, însă a învăța să păstrezi conștiința vie și lucidă în timpul somnului și apoi a o impregna de turīya (samādhi) înseamnă să poți cuceri o parte semnificativă a vieții tale (aproximativ o treime) care altfel este petrecută în inconștiență sau în voia curenților subconștientului.
De altfel, tocmai pentru că în meditație se întâmplă această desprindere a minții de obiectele simțurilor (în meditația ”reușită”) similară somnului, cei care o practică regulat și îndelung constată că se diminuează nevoia de somn și că de asemenea somnul este mai profund și mai odihnitor iar visele mai lucide, mai clare și mai ușor de reamintit la trezire.